ROMANIA ȘI BASARABIA – DECALAJ DE DEZVOLTARE ÎN CREȘTERE

Anul 2018 în care celebrăm 100 de ani de la unul din cele mai sublime momente din Istoria Romanilor – Marea Unire, subiectul relațiilor modo-romane în general și al Unirii Basarabiei cu Romania în particular, este unul de top în opinia publică. Din păcate însă, anul Centenarului este și unul electoral, iar în lipsă de viziune și programe viabile, acest subiect este exploatat și parazitat politic la maximum de mai multe forțe politice, în special de către cele ostile ideii de Unire.

În acest context, este interesant de analizat cum au evoluat diferențele de dezvoltare economică dintre Romania și Republica Moldova de-a lungul anilor și cît de mare este decalajul dintre cele 2 state romanești. Pentru aceasta drept indicator de referință a fost luat Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, care chiar dacă nu este un barometru perfect de reflectare a nivelului de bunăstare, rămîne cel mai reprezentativ. Pentru a avea date comparabile în timp care să scoată din calcule erodarea valorii banilor în timp, au fost utilizate seriile de date ale Serviciului de Cercetări Economice a Departamentului de Stat al SUA pentru agricultură. Această structură are publicate date istorice aferent PIB per capita începînd cu anul 1969, date ce sunt exprimate în dolarii anului 2010, și respectiv sunt comparabile.

Evoluția Moldovei independente din primul deceniu - un fiasco

Astfel, în anul 1969 PIB-ul per capita din Romania socialistă era de 2,63 ori mai mare comparativ cu cel din RSSM, iar în anii 70 și 80 în timpul aflării acestor teritorii sub regimuri comuniste, evoluțiile economice au fost comparabile, astfel încît raportul de forțe din anul independenței Republicii Moldova a fost de 2,48. În anul 1991 PIB pe cap de locuitor din Romania era de 4.732 USD, față de 1.909 în deja Republica Moldova.

Primii ani de tranziție de la comunism la economie de piață au fost un fiasco atît pentru Romania, dar mai ales pentru econmia Republicii Moldova, care s-a prăbușit, Astfel, după 10 ani de independență PIB per capita din Republica Moldova era de peste 2 ori mai mic comparativ cu situația din 1991. Romania, în schimb, a reușit să depășească mai puțin dureros această perioadă, astfel încît în anul 2001 PIB-ul pe cap de locuitor din Romania era de 5,73 ori mai mare față de cel al Republicii Moldova.

În anii 2000, ambele state au avut perioade de creștere economică, iar Republica Moldova a reușit chiar să reducă puțin din decalajul economic față de Romania, co-raportul PIB per caputa reducîndu-se de la 5,73 în 2001 la 4,26 în anul 2014. Trebuie însă de remarcat faptul că această reducere de decalaj nu s-a produs datorită unor politici economice deosebite a autorităților moldovenești, ci în primul rînd grație creșterii substanțiale a afluxului de valută venit în țară de la migranții moldoveni. Spre exemplu, dacă în anul 2001 valorea Remitențelor venite în Moldova abia depășea suma de 200 milioane USD, în anul 2008 cifra dată a trecut de 1,6 miliarde USD, adică de 8 ori mai mare.

Decalaj de dezvoltare de 30 de ani

Problema cea mai mare la momentul actual pentru economia moldovenească este că Remitențele nu vor mai fi în perspectivă un catalizator sustenabil de creștere economică, iar posibilitățile Bugetului Public Național de a influența nivelul de bunăstare prin intermediul prestațiilor sociale sunt foarte limitate. Mai mult decât atât, după cum a arătat epopeea Furtului Miliardului, calitatea și capacitatea instituțiilor statului a devenit mai slabă, iar nivelul de încredere al oamenilor în acestea, care sunt temelia unui stat, s-a erodat și mai mult.

În anul 2016, PIB-ul pe cap de locuitor din Romania exprimat în dolarii anului 2010 a fost de 9.197 USD, în timp ce pentru Republica Moldova indicatorul dat era de 2.087 USD, adică de 4,41 ori mai mic.

Dacă am face un simplu calcul ipotetic și am presupune că economia Romaniei s-ar opri pe loc cu o creștere economică zero, iar economia Moldovei ar crește anual cu 5%, o cifră încă optimistă în conjunctura actuală, Moldova ar avea nevoie de 30 de ani pentru a ajunge la nivelul de bunăstare economică al României.

Cum a investit Romania în ultimii ani în Moldova

De altfel, în ultimii ani Romania a investit pentru ca viața oamenilor dintre Prut și Nistru să fie mai bună, iar în acest sens pot fi menționate:

• sutele de microbuze pentru școlile din Republica Moldova
• zecile de milioane de euro pentru modernizarea grădiniților din Republica Moldova (circa 1 000 de grădinițe reparate din bani romanești)
• milioane de euro oferite pentru conserarea patrimoniului nostru național
• serviciul SMURD activ între Prut și Nistru, salvînd astfel zeci și sute de vieți a oamenilor din acest teritoriu

Tot României îi poate fi atribuit un merit important în stabilizarea finanțelor publice din Republica Moldova după Furtul Miliardului și criza care a urmat. Or, în condițiile în care toți partenerii externi / creditorii au înghețat finanțările pentru Moldova, anume Romania a decis acordarea unui împrumut chiar înainte de a fi agreat un acord cu Fondul Monetar Internațional. Acest fapt este reflectat și de cifre, care consemnează că atât în anul 2016, cât și 2017, cel mai mare creditor a fost România.

Sursa. Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova

Perspective de integrare economică

Așa ori altfel, aprofundarea integrării economice cu Romania este în conjunctura actuală nu un moft al cuiva, ci o obligație pentru a face viața oamenilor de aici mai bună. Și sunt multe lucruri care pot și trebuie realizate precum:

• Interconectarea energetică pentru a scăpa de dependența energetică de Federația Rusă
• Aprofundarea relațiilor comerciale, Romania fiind unica piață realist de pătruns pentru micii exportatori - Chiar dacă în ultimul deceniu piața românească a devenit numărul unu pentru produsele moldovenești – în anul 2005 în medie doar 10 din 100 dolari din exporturi moldovenești erau proveniți din Romania, în timp ce în anul 2017 deja în medie 25 din 100 dolari aveau drept sursă piața românească – potențialul de intensificare a acestor relații comerciale este unul semnificativ în continuare.
• Majorarea investițiilor romanești în Republica Moldova, în special în sectoarele strategice și cu vizibilitate – venirea pe piața moldovenească a Băncii Transilvania, perspectivele de preluare a unor companii din sectorul energetic de către entități din Romania arată că capitalul romanesc din Republica Moldova este gata să joace un rol macroeconomic și nu doar microeconomic cu impact mai limitat asupra economiei cum s-a întâmplat până recent.
• Acordarea de suport, prioritar prin intermediul și pentru autoritățile locale din Basarabia, întrucât anume asemenea suport este mai eficient și mai direct resimțit de oameni – faptul că recent autoritățile romane au creat cadrul legal prin care autoritățile publice locale din Romania să poată acorda mai facil suport localităților din Republica Moldova este un mare pas înainte. Primarii de regulă sunt cei mai buni agenți de democrație reprezentativă, fiind cel mai aproape de oameni și având respectiv posibilitatea de a face cel mai bine transferul de imagine al suportului romanesc către oamenii de rând din comunități

Desigur, cât de mult nu s-ar dori Unirea, aceasta nu poate avea loc pur și simplu, dar important este ca atunci când va apărea momentul istoric propice, să ne găsească pregătiți. După cum spune doctorul în istorie Adrian Cioroianu în emisiunile sale dedicate Centenarului „Istoria rămâne cea mai frumoasă poveste, iar Unirea se construiește zi de zi”.

Anul Centenarului e un prilej excelent, ca dincolo de capitalul de entuziasm generat de împlinirea unui secol de la Marea Unire, să fie și un imbold adițional pentru integrarea economică mai profundă, mai sustenabilă și mai ireversibilă a celor două maluri de Prut.

Notă: analiza dată a fost elaborată pentru portalul de analize economice Mold-Street.com

MAI PRESUS DE MILIARD - SUNTEM LUAȚI DE PROȘTI

Așa deci, printr-o simplă asumare a responsabilității de către Guvern, datoria de stat internă a fost TRIPLATĂ de la puțin peste 7 la 21,7 MILIARDE LEI.

Asta înseamnă că de acum înainte pentru următorii 25 de ani ar trebui sa mai adăugăm o poziție distinctă în articolele de cheltuieli a Bugetului de stat cu denumirea generică: Nota de plată pentru Miliard.

In fiecare an,vom putea calcula cîte școli, spitale, drumuri ar fi fost posibil de construit din acei bani, care provin din taxele și impozitele plătite de noi - contribuabili onești și luați de proști

Partea cea mai tristă e că noi plătim acest blestemat de Miliard de mai multe ori. Or, asta se judecă elementar după rezervele valutare ale țării, care doar în jumătate de an (toamna-iarna anilor 2014-2015) au fost secătuite cu un MILIARD de Dolari. Nu mai vorbesc despre escaladarea prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a populației, care la fel reprezintă un efect direct al acestui jaf de proporții din sectorul bancar.

În urma acestei asumări de către Guvern a Furtului Miliardului,fără a oferi explicații oamenilor și fără consultări publice, eu îmi pun 2 întrebări elementare:

1. Care ar mai fi motivația de a plăti onest și corect taxe și impozite în această țară?
2. Cum se face că un Guvern, care e putere executivă, își asumă PLATA Miliardului de către cetățeni,însă același Guvern nu își asumă deloc RECUPERAREA aceluiași Miliard?

PS: W. Shakespeare spunea că lașii mor de mai multe ori înaintea morții lor.

Probabil guvernanții se regăsesc bine în acest citat.

În același timp, cei luați de proști (cetățenii RM) plătesc de mai multe ori Miliardul furat de alții....

DIN MAI RĂU ÎN MAI RĂU....MOLDOVA, ÎNCOTRO?

Prin luna Aprilie scriam că Finanțele Publice sunt în derivă, iar după unii indicatori trăim un fel de Déjà vu 2009. Însă evoluția ulterioară a lucrurilor denotă că poate fi și mult mai rău decît atît. Or, din punct de vedere financiar, dar și social, Republica Moldova este un stat în plină agonie.

Semnele unei recesiuni profunde

• La momentul actual, RM trece printr-un fenomen de stagflație, cînd prețurile cresc, iar economia descrește. Potrivit prognozelor atît a Ministerului Economiei, cît și a organismelor financiare internaționale, economia națională în acest an se va contracta cu 1-2%, în timp ce inflația va trece cel mai probabil peste nivelul de 2 cifre. Cu alte cuvinte, asistăm la un proces de sărăcire a populației, puterea de cumpărare (și așa cea mai redusă din Europa) a populației fiind afectată puternic.
• Chiar și în statisticile oficiale inflația galopantă a ajuns să mănînce din veniturile populației. Astfel, în luna August salariile au scăzut în mărimi reale cu 2,7% față de luna similară a anului precedent. Este prima lună din iunie 2013 cînd ritmul de creștere a prețurilor întrece creșterea nominală a salariilor.
• De altfel, nici populația care se bazează pe transferurile de peste hotare nu o duce mai bine: în primele 9 luni ale anului, volumul Remitențelor s-a diminuat cu 32,7%.
• Statisticile valabile pentru prima jumătate a anului arată o reducere a volumului Comerțului cu amănuntul în prețuri comparabile cu 4,5%, fapt ce confirmă procesul de sărăcire a populației.
• În tot acest timp, agenții economici din majoritatea sectoarelor întîmpină probleme mari legate de efectele devalorizării leului și restricționării semnificative a accesului la finanțe. Or, în luna septembrie rata medie ponderată la credite în sectorul bancar era de 15,5% cu 4,5 puncte mai mult decît în septembrie 2014.
• Totodată, dacă în ianuarie-septembrie 2014 raportul rulajului dintre creditele efectiv acordate și depozitele acceptate era de 85,2%, în primele 9 luni ale anului curent acest raport este cu 30 puncte procentuale mai mic (55,2%). Aceste procese au loc pe fondul unei scăderi dramatice a creditării (Sept 2015: -36,7% f-a-p), dar și a unei tentative disperate a băncilor de a absorbi toate economiile disponibile ale populației sub formă de depozite atrase în goana acestora de a se conforma reglementărilor BNM privind norma rezervelor minime obligatorii (35%!). ATENȚIE, populația și companiile continuă să plaseze bani în niște bănci cu structuri netransparente a  acționariatului și cu grave probleme de credibilitate (Sept 2015: +35,3% f-a-p). De altfel, și vremelnica întărire a leului din ultimul timp tot se înscrie în logica băncilor comerciale de a se conforma normei rezervelor obligatorii în monedă națională.

Ce face statul în acest timp?

La modul cel mai practic, la momentul actual statul RM se află în plină agonie din perspectiva stării finanțelor publice. Potrivit datelor oficiale, în luna octombrie 2015 rata la Valorile Mobiliare de Stat cu termenul de 3 luni a ajuns la 26%, atingînd un maxim istoric cel puțin din 2008 pînă acum. Explicațiile unei asemenea stări a lucrurilor sunt simple:

• Lipsa unui Acord cu FMI și blocarea finanțărilor externe, care sunt și mult mai ieftine, au lăsat statul fără alternative de finanțare
• Înăsprirea semnificativă a politicii monetare urmare a Jafului Secolului, ce s-a materializat prin creșterea succesivă a ratei de bază de la 3,5 la 19,5% a majorat substanțial costul resurselor interne, astfel încît statul a ajuns să se împrumute în disperare de cauză la rate de cămătărie.  

Între timp, o bună parte din funcționarii publici și-au ridicat salariile pentru luna septembrie abia la începutul lunii noiembrie...

Însă acest peisaj macroeconomic dramatic descris mai sus se pare că îi lasă rece pe politicienii noștri, care trăiesc într-o lume paralelă numai a lor. Avînd

• un declin economic, 
• un context regional defavorabil, 
• presiunea străzii, 
• dar și grave probleme de credibilitate în fața societății și  a partenerilor externi, 

ne-am fi așteptat ca măcar în ceasul al 12-lea deputații să asigure o majoritate stabilă în Parlament pentru un Guvern funcțional care să aibă cîteva priorități clare precum:

• Asumarea unui program de reforme și încheierea unui Acord cu FMI, ce ar conduce și la deblocarea finanțărilor externe
• Elaborarea unui program anti-criză pentru mediul de afaceri, dar și identificarea unor resurse bugetare pentru  a ajuta categoriile social-vulnerabile în perioada rece a anului cînd agentul termic va deveni un lux și mai mare pentru mulți concetățeni.
• Asumarea unei agende clare de combatere a corupției cu termene precise, care indiscutabil trebuie să pornească de la resetarea fundamentală a funcționării instituțiilor de drept.
• Inițierea serioasă și sistemică a reformelor privind sistemul public de pensii, dar și a reformei administrativ-teritoriale a țării etc

Epilog                                                  

Drept argument al propunerilor tentative enumerate mai sus servește și ultimul Raport Global al Competitivității, din care putem desprinde și principalele obstacole care stau în calea mediului de afaceri din Moldova: 

• Corupția, 
• Instabilitatea politică
• Birocrația.

În final, aș avea o întrebare pentru toți cei care au dat jos ultimul Guvern în prag de iarnă:

• Voi care știați că nevoia unui Acord cu FMI este vitală pentru a evita un colaps al Finanțelor Publice
• Voi care știați perfect că tarifele la Energia electrică, Gaze și alte utilități vor crește inevitabil, iar nevoia de a ajuta oamenii sub limita existenței e critică
• Voi care știți că de implementarea cît mai rapidă a Acordului de Asociere depinde creșterea competitivității mediului de afaceri
• Voi care conștientizați că măsurile de mai sus sunt posibile doar în condițiile unui Guvern funcțional cu capacitate de decizie deplină…

CE AȚI URMĂRIT CÎND AȚI DAT JOS ACEST GUVERN?

MOLDOVA, ÎNCOTRO?

LEGENDA VIE A ECONOMIEI MOLDOVENEȘTI

Pentru că în acest weekend sărbătorim Ziua Vinului, este cazul să reiterăm valoarea vinificației și rolul acestui sector pentru economia națională, supus celor mai multe încercări în ultimul deceniu.

În pofida dificultăților prin care a trecut și a provocărilor majore existente la moment, jocul de cuvinte dat titlului acestui articol despre vinificație este perfect argumentat din cel puțin 2 perspective contrare:

• Pe de o parte, în ultimul deceniu vinificația a fost cel mai intens supusă pe nedrept embargourilor comerciale cu iz politic fără ca statul să intervină în suportul acestora indiferent de culorile politice care au figurat la guvernare.
• Pe de altă parte, vinul rămîne cel mai bun și cunoscut ambasador dintre produsele moldovenești destinate piețelor de export. Or, chiar și în anul 2014, geografia exporturilor vinurilor autohtone a acoperit un număr total de 50 de țări, performanță cu care nici un alt produs nu se prea poate lăuda.

Istoricul embargourilor

Istoricul marilor provocări pentru vinificatori a început în anul 2006, cînd embargoul rusesc a produs un adevărat șoc pentru sectorul vitivinicol și economia națională în ansamblu. Impactul a fost drastic și imediat. Astfel, dacă în anul 2005 producția vinicolă a contribuit cu circa 9% la formarea PIB-ului, în 2007 valoarea acestui indicator a fost estimată la circa 2.3%. În anii următori, vinificatorii au depus eforturi considerabile cu forțe proprii de a penetra noi piețe. Aceste succese, plusate de redeschiderea pieței ruse a făcut ca în ultimii ani exporturile moldovenești de vinuri să revină pe un trend ascendent. Însă din nou în toamna anului 2013 planurile multor companii vinicole au fost date peste cap. Federația Rusă a dat o nouă lovitură țării noastre prin “ministerul de război” - Serviciul Sanitar rus, care în data de 10 septembrie a anului 2013 a anunțat despre interzicerea importurilor de vinuri moldovenești.

Vinificația – de importanță strategică

În pofida acestor evoluții, sectorul vitivinicol rămâne de o importanță strategică pentru economia națională, iar faptul că mulți vinificatorii au fost mai imuni la ultimul embargou denotă că sectorul are viitor, iar Brandul național Wine of Moldova lansat recent ar trebui să reprezinte liantul spre care vor fi angrenate toate eforturile pentru a deveni mai competitivi pe piețele de export. Chiar și în condiții de embargou și context regional defavorabil, producătorii de vin generează cca. 4.8% din exporturile Republicii Moldova (2014). Mai mult decît atît, potrivit estimărilor efectuate, ponderea vinificației în PIB pentru anul 2013 constituia 2.7%, fiind chiar pe un ușor trend de creștere în ultimii 2 ani (2.5% în 2011 și 2.6% în 2012).

Totodată producției de vin îi revine o pondere de cca. 16.5% din totalul industriei alimentare și a băuturilor și de circa 6.9% din totalul valoric al producției industriale (2013). În anul 2013 din 100 lei vânzări efectuate de întreprinderile din industria alimentară și a băuturilor, producătorilor de vin le revenea circa 16.5 lei, iar la nivel de întreprinderi per total economie vinificatorii generează circa 1.3 din 100 lei vânzări.

Reorientarea consumului local spre vin – încă în așteptare

Un aspect destul de important în analiza vinificației este cum se raportează sectorul dat față de alte ramuri reprezentate a spectrului de băuturi alcoolice. Deși de zeci de ani se obișnuiește a se afirma că vinul este băutura națională, ia vinificația – un sector strategic, realitatea consumului intern scoate în prim plan alte tendințe.

Astfel, din structura încasărilor din vînzări din băuturi alcoolice ale punctelor de vînzări cu amănuntul, rezultă că în medie doar 1 din 5 lei achitați de consumatorii de băuturi alcoolice din RM sunt pentru procurarea vinului. Din dinamica structurii vînzărilor date din ultimii 5 ani, cota deținută de vin nu a variat semnificativ, în anul 2013 aceasta cifrîndu-se la 21.3%. Ponderea dominantă la acest capitol este deținută de bere, care asimilează aproape jumătate din plățile pentru consumul de băuturi alcoolice – 46.8% în anul 2013.

În anul 2013 piața locală a băutuilor alcoolice cuantificată prin intermediul vînzărilor Retail însuma valoarea de circa 1.85 miliarde Lei, creșterea medie anuală compusă pentru ultimii 5 ani fiind de 9.3%. Cu excepția Rachiurilor și Lichiorurilor, celelalte băuturi au consemnat în ultimii 5 ani creșteri medii anuale comparabile de 10-11%.

În același timp,vinificația își aduce cel mai pregnant aport din toate băuturile alcoolice la creșterea economică, fiind un netto exportator (+147 mil. USD în 2013 și +110 milioane în 2014). În plus, în cazul industriei vinului vorbim de cel mai complex lanț valoric de formare a producției, adică sectorul dat are și cel mai puternic impact social sub aspectul angajării și asigurării cu venituri a populației.

Astfel, constatăm că pe de o parte vinificația de departe are cea mai mare competitivitate la export din toate băuturile alcoolice, iar pe de altă parte nu ocupă o poziție de lider în structura consumului intern. Acest fapt are loc inclusiv și din cauza lipsei unor politici de susținere a sectorului vitivinicol din partea statului ce ar stimula prioritar consumul local.

Wine of Moldova – Brand Național

Deși statul de cele mai multe ori doar a vociferat și nimic mai mult la capitolul susținere pentru vinificatori, donatorii și prietenii RM au înțeles că acesta are nevoie de o susținere reală, fiindcă există un potențial real. Astfel, cu susținerea proiectului USAID, CEED II, sectorul a reușit 2 lucruri minunate:

• Crearea unui Brand Național pentru vinurile moldovenești pentru a spori competitivitatea pe piețele de export.
• Crearea Oficiului Național a Viei și Vinului (ONVV) – o structură funcțională creată în baza celor mai bune practici internaționale, care administrează Brandul și întreprinde acțiuni utile pentru interesele vinificatorilor. Fiind format pe principiu public-privat, ONVV poate să acționeze independent, iar inițiativele întreprinderilor pot depăși mai ușor imixtiunea politicului.

În final, voi încheia prin a aduce un citat al lui Iurii Gagarin despre vinurile noastre,care reprezintă poate cea mai bună apreciere și soluție de promovare a acestora:

Dacă Pămîntul ar fi lipsit de metale pentru a confecționa medalii pentru vinurile voastre, li-as aduce de pe Lună sau alte planete.

MILIARDUL NU E MIT – CHIAR ATÎTA S-A FURAT

După o declaraţie din Parlament a Guvernatorului Dorin Drăguţanu potrivit căruia pierderile după Jaful Secolului nu sunt de un miliard de dolari, ci de 450 milioane Euro, o parte importantă din presa aservită de la noi a luat această cifră drept referinţă, invocînd Miliardul mai mult drept mit sau hiperbolă. În contextul ultimilor discuţii despre oportunitatea (şi nu obligativitatea cum ar fi firesc!!!) contractării companiei Kroll pentru a doua fază a investigaţiei am văzut mai multă lume care lua la mişto faza cu Miliardul rostind ostentativ cifra de 450 milioane Euro.

Asta deşi în Raportul Kroll scrie negru pe alb: 

Cuantificarea și găsirea urmei fondurilor este parte a unui exercițiu mai amplu care va fi realizat în faza următoare a investigației. Este totuși clar că, în prezent, Banca Socială are de primit de la Fortuna 18,3 miliarde de lei (13,7 miliarde fără dobândă).

 La cursul din noiembrie 2014, această sumă este mai aproape de un Miliard de…Euro, decît Dolari.

Însă chiar dacă aceste sume sunt puse de cineva la îndoială, este suficient să facem apel la memorie şi  să urmărim indicatorul asupra căruia Jaful Secolului a avut impact direct şi măsurabil: Activele oficiale de rezervă.

Astfel, de la sfîrşitul lunii August 2014 pînă la finele lui Martie anul curent, rezervele valutare ale statului s-au topit cu aproape un Miliard de Dolari (983 MILIOANE USD). Dacă mai e nevoie de explicaţii adiţionale DE CE, lucrurile stau foarte simplu:

• Mai întîi a fost furtul din sectorul bancar, golurile lăsate fiind acoperite din rezervele valutare
• Apoi panica valutară indusă i-a mai făcut pe oameni să ‘scoată banii de sub saltele’ după cum îi îndemna un ‚deştept’. Şi în această schemă unii s-au îmbogăţit fabulos, iar nota de plată a fost acoperită tot din rezervele valutare şi din banii oamenilor simpli prinşi în jocul panicii.

Aşa că atunci cînd se găsesc din cei care zic că Miliardul furat e mit sau poveste, faceţi referire la graficul de mai sus. Cifrele vorbesc, dacă există capacitatea de a fi citite.

PS: Şi mai trist e că pe lîngă pierderile nemijlocite din Jaful Secolului, noi cu toţii vom resimţi efectele încă mult timp de acum încolo. Nota de plată e stufoasă, iar 'facturile' vor fi destul de variate.

BUGETUL SE SCUFUNDĂ SAU DEJA VU 2009

Cîteva zile în urmă am aflat din datele publicate de către BNM că datoria externă a Moldovei s-a redus pentru prima oară din ultimii 13 ani cu 178,5 mil. USD pînă la 6,5 miliarde USD. Ar fi asta un motiv de bucurie dacă realitățile cifrelor din buget ar arăta o creștere sustenabilă a veniturilor și respectiv posibilitatea de a ne descurca fără de asistența externă. Însă cum propoziția de mai sus este departe de adevăr, rămînem cu cealaltă explicație: Republica Moldova s-a pomenit în situația unui acces îngrădit la finanțări externe ieftine din cauza nerespectării programelor de reforme asumate, dar și a lipsei de transparență și a capacităților instituționale.

Între timp, presiunea pe execuția bugetară este uriașă. Deși nu avem datele pe colectările la buget din primele 2 luni ale anului, scăderea importurilor cu 22% din această perioadă au provocat o gaură semnificativă în articolele de venituri, pe care nici deprecierea Leului nu o poate acoperi. Cu un acces limitat la asistența externă, unica opțiune a Ministerului Finanțelor de a acoperi golurile rămîn Valorile Mobiliare de Stat (VMS). Însă și la acest capitol costul finanțărilor a crescut vertiginos în ultimele luni, iar explicația se regăsește în majorarea ratei de bază cu 10 puncte procentuale în decursul lunilor decembrie – februarie, ca rezultat al înăspririi politicii monetare de către BNM în vederea stabilizării procesului de devalorizare a Leului. Or, pe lîngă creșterea ratelor la credite și depozite, unul din efectele majorării ratei de bază este și modificarea ratelor la VMS, iar experiența din RM arată că ratele la VMS se ajustează mult mai rapid la noile realități monetare comparativ cu ratele la depozite și credite.

După cum poate fi desprins din figura de mai jos costul pentru finanțarea deficitului din surse interne a crescut exorbitant, punctul maxim atins fiind chiar ultima lună cînd ratele la VMS de 3 și 6 luni (cel mai des utilizate) au ajuns la un cost de 20%. Din memoria mea o rată mai mare cu care să se fi împrumutat statul decît Martie 2015 a fost doar în…Aprilie 2009 (25-26%). Sună a un fel de Deja vu.

Este de consemnat că ratele la depozitele noi atrase de la începutul anului au crescut într-o proporție mai mică, în luna Martie băncile făcînd promovare la unele produse de depozite cu rate medii de 15%.

Ce rezultă din asta? Un business frumos făcut de bănci cu statul ca client fidel și fără de alternative. Or, logica e simplă: atragi resurse cu 15% de la populație și le plasezi în valori mobiliare de stat cu 20% - cu risc minim și fără mare efort.

Astfel, statul intră într-o concurență directă neloială cu mediul de afaceri pentru resursele bancare, iar cei din urmă se descurcă ca de obicei – individual și fără vreun suport.

Dacă în perioada următoare nu au loc careva schimbări este greu de imaginat cum va rezista atît bugetul (să nu uităm și de creditele BNM garantate de Guvern), cît și populația cu agenții economici pe de altă parte. Iar schimbarea realistă posibilă de realizat este evident semnarea unui nou Acord cu FMI și nu neapărat doar pentru asistența financiară acordată, care este și ea vitală, dar mai ales pentru obligarea asumării de a realiza unele reforme de către acest Guvern, care la moment pare dintr-un alt film.

PS: Dar și Guvernul are constrîngerile sale, doar Vladimir Nikolaevici și reformele reprezintă un oximoron.

DE CE POPORUL "NU-I DI JINĂ" PENTRU CĂDEREA LEULUI

Începînd cu a doua jumătate a anului 2013 asistăm la o depreciere continuă a monedei naționale față de principalele valute de referință. Factorii ce au stat la baza deprecierii sunt diverși și au revalat mai mult sau mai puțin de la o perioadă la alta:

• Intervențiile valutare ale BNM de retragere de valută din piață din vara anului 2013
• Aprecierea dolarului pe piețele internaționale, factor ce s-a manifestat pe tot parcursul anului 2014
• Reducerea în 2014 a intrărilor de valută din Exporturi și Remitențe, cu precădere în ultimul trimestru al anului, dar și reducerea activității investiționale
• Tranzacțiile suspecte din noiembrie 2014 a celor 3 bănci ajunse sub Administrarea Specială a BNM (BEM, Banca Socială și Unibank) în urma cărora a fost retrasă din piață și transferată peste hotare o sumă uriașă de valută

Însă pe lîngă factorii sus menționați, extrem de interesant se prezintă și comportamentul populației în conjunctura dată:

• A stimulat cumva acest comportament căderea leului?
• A fost acest comportament rațional?
• Cum putea interveni BNM pentru a schimba tendințele?

Pentru a da o expresie cantitativă acestui comportament am analizat dinamica soldului Depozitelor la termen a persoanelor fizice din sectorul bancar, comparînd evoluția plasamentelor în monedă națională cu cele în valută. După cum se desprinde din graficul de mai jos, în ultimul an tendința de creștere a depozitelor populației în valută și de descreștere  celor în monedă națională este evidentă. Dacă în primele 8 luni ale lui 2014 acest proces a fost unul lent, ca și deprecierea leului de altfel, din toamna lui 2014, trendul dat s-a accentuat considerabil. Astfel, de la 1 ianuarie 2014 pînă la 31 ianuarie 2015 depozitele în Lei au înregistrat un recul de 1,06 miliarde Lei (-7,2%), în timp ce depozitele în valută au avut o creștere spectaculoasă de circa 5 miliarde de Lei (44,7%). Din aceste cifre putem consemna că:

• Majoritatea cetățenilor ce și-au deschis depozite noi în 2014 au făcut-o în valută
• O parte importantă din deponenți au migrat cu economiile de la Lei la Valută.

Prin urmare, răspunsul la prima întrebare este afirmativ: populația, în special ultimele 4 luni, a fost un purtător adițional de cerere de valută ce a stimulat devalorizarea Leului. De altfel, despre accentuarea fenomenului de trecere a depozitelor în valută de către populație a vorbit și Guvernatorul BNM, Dorin Drăguțanu.

Urmare a tendințelor descrise mai sus, economiile populației în valută au ajuns să dețină o pondere mai mare comparativ cu economiile în Lei, ceea ce reprezintă un semnal clar de pierdere a sentimentului de încredere în moneda națională.

Valutizarea depozitelor – o evoluție logică

În general, alegerea menținerii plasamentelor în valută sau monedă națională este influențat de 2 factori dominanți:

• Ratele dobînzilor oferite de băncile comerciale și
• Evoluția ratei de schimb a Leului față de principalele valute de referință

Din dinamica comparativă a ratelor medii lunare ale dobînzilor atrase de la persoanele fizice și rata de schimb MDL / USD, putem deduce că răspunsul la întrebarea a doua este la fel afirmativ: concetățenii noștri deponenți au dat dovadă de un comportament rațional. Or, în condițiile în care diferența dintre dobînzile în Lei și Valută nu au avut deviații semnificative, iar Leul s-a depreciat: mai întîi încet, dar sigur, apoi galopant, era absolut firesc ca populația să dea preferință depozitelor în valută, atît prin prisma profitabilității, cît și a prudenței și siguranței.

Fenomenul de valutizare a plasamentelor populației a început să fie vizibil din lunile august –septembrie. Mulți din deponenți au stat oarecum în așteptare, însă văzînd că ratele la depozitele în Lei nu se modifică mai semnificativ în sensul creșterii, iar moneda națională nu dă semne de revenire, au decis să se orienteze către valută, iar aceste acțiuni au contribuit la creșterea cererii de valută și implicit la accentuarea ritmului de depreciere a Leului. Chiar dacă în luna ianuarie, ratele  medii la depozitele atrase în Lei au crescut cu un punct procentual (pînă la 9,09%), nivelul de depreciere era mult mai pronunțat pentru a stopa procesul.

Ce putea face BNM

În final răspundem și la ultima întrebare: cum putea interveni BNM pentru a schimba trendurile?

Iar răspunsul e simplu: BNM putea să majoreze rata de bază mult mai devreme, fapt ce ar fi dus la creșterea ratelor la depozitele în lei și la temperarea ritmului de depreciere a monedei naționale prin reducerea cantității de lei aflate în circulație.

Din acest punct de vedere, Banca Centrală nu a dat deloc dovadă de spirit de anticipație, iar argumente de a majora rata de refinanțare a avut destule.

• Oare nu era evident încă din primăvara anului 2014 după începerea Războiului din Ucraina că relațiile comerciale cu partenerii din Est se vor răci?
• Oare politica restrictivă a Federației Ruse față de migranții noștri încă de la începutul anului trecut nu constituia un argument?
• Sau embargoul rusesc la fructe și legume instituit în iulie?
• Sau pur și simplu tendința de apreciere a dolarului pe piețele externe….

Înăsprirea bruscă a politicii monetare din ultimele 2 luni prin majorarea succesivă a ratei de bază cu 10 puncte procentuale de la 3,5% la 13,5% reprezintă o aterizare dură și forțată pentru economie. Este adevărat că menținerea de către BNM a unei politici monetare ultra-relaxate pe un termen îndenlungat a favorizat creșterea economică din 2013 și chiar 2014, doar ca creșterile date au fost cantitative, nu și calitative, iar cel puțin pentru anul curent urmează să vină nota de plată pentru o parte din acele creșteri….

PS: Cat despre caderea si renasterea Leului din ultima saptamina, intr-adevar elementul de panica persista, insa e vorba de o panica foarte abil indusa...iar unii isi numara profiturile fabuloase....