Cîteva zile în urmă am aflat din datele publicate de către
BNM că datoria externă a Moldovei s-a redus pentru prima oară din ultimii 13
ani cu 178,5 mil. USD pînă la 6,5 miliarde USD. Ar fi asta un motiv de bucurie
dacă realitățile cifrelor din buget ar arăta o creștere sustenabilă a
veniturilor și respectiv posibilitatea de a ne descurca fără de asistența
externă. Însă cum propoziția de mai sus este departe de adevăr, rămînem cu
cealaltă explicație: Republica Moldova
s-a pomenit în situația unui acces îngrădit la finanțări externe ieftine
din cauza nerespectării programelor de reforme asumate, dar și a lipsei de
transparență și a capacităților instituționale.
Între timp, presiunea pe execuția bugetară este uriașă. Deși
nu avem datele pe colectările la buget din primele 2 luni ale anului, scăderea
importurilor cu 22% din această perioadă au provocat o gaură semnificativă în
articolele de venituri, pe care nici deprecierea Leului nu o poate acoperi. Cu
un acces limitat la asistența externă, unica opțiune a Ministerului Finanțelor
de a acoperi golurile rămîn Valorile Mobiliare de Stat (VMS). Însă și la acest
capitol costul finanțărilor a crescut vertiginos în ultimele luni, iar
explicația se regăsește în majorarea ratei de bază cu 10 puncte procentuale în
decursul lunilor decembrie – februarie, ca rezultat al înăspririi politicii
monetare de către BNM în vederea stabilizării procesului de devalorizare a
Leului. Or, pe lîngă creșterea ratelor la credite și depozite, unul din
efectele majorării ratei de bază este și modificarea ratelor la VMS, iar
experiența din RM arată că ratele la VMS se ajustează mult mai rapid la noile
realități monetare comparativ cu ratele la depozite și credite.
După cum poate fi desprins din figura de mai jos costul
pentru finanțarea deficitului din surse interne a crescut exorbitant, punctul
maxim atins fiind chiar ultima lună cînd ratele la VMS de 3 și 6 luni (cel mai
des utilizate) au ajuns la un cost de 20%. Din memoria mea o rată mai mare cu
care să se fi împrumutat statul decît Martie 2015 a fost doar în…Aprilie 2009
(25-26%). Sună a un fel de Deja vu.
Este de consemnat că ratele la depozitele noi atrase de la
începutul anului au crescut într-o proporție mai mică, în luna Martie băncile
făcînd promovare la unele produse de depozite cu rate medii de 15%.
Ce rezultă din asta? Un business frumos făcut de bănci cu
statul ca client fidel și fără de alternative. Or, logica e simplă: atragi
resurse cu 15% de la populație și le plasezi în valori mobiliare de stat cu 20%
- cu risc minim și fără mare efort.
Astfel, statul intră într-o concurență directă neloială cu
mediul de afaceri pentru resursele bancare, iar cei din urmă se descurcă ca de
obicei – individual și fără vreun suport.
Dacă în perioada următoare nu au loc careva schimbări este
greu de imaginat cum va rezista atît bugetul (să nu uităm și de creditele BNM garantate de Guvern), cît și populația cu agenții
economici pe de altă parte. Iar schimbarea realistă posibilă de realizat este
evident semnarea unui nou Acord cu FMI și nu neapărat doar pentru asistența
financiară acordată, care este și ea vitală, dar mai ales pentru obligarea
asumării de a realiza unele reforme de către acest Guvern, care la moment pare
dintr-un alt film.
PS: Dar și Guvernul are constrîngerile sale, doar Vladimir
Nikolaevici și reformele reprezintă un oximoron.
